-kr
s
t
-n
t
, pr-)v. pro·cras·ti·nat·ed, pro·cras·ti·nat·ing, pro·cras·ti·nates
v.intr.
To put off doing something, especially out of habitual carelessness or laziness.
v.tr.
To postpone or delay needlessly.
Respectiv...
re·lax (r
-lks)
Respectiv...
re·lax (r
-lks)v. re·laxed, re·lax·ing, re·lax·es
v.tr.
1. To make lax or loose: relax one's grip.
2. To make less severe or strict: relax a curfew.
3. To reduce in intensity; slacken: relax one's efforts.
4. To relieve from tension or strain: The warm bath relaxed me.
v.intr.
1. To take one's ease; rest.
2. To become lax or loose.
3. To become less severe or strict.
4. To become less restrained or tense.
...constituie starea pe care o am de vreo 5 zile. Cum morti sa faci o carte si sa nu notezi paginile capitolelor in cuprins ?! Reforma in invatamant nu exista, e aceeasi forma, acelasi rahat in fiecare generatie, expandat prin noi tehnici. Studentii de la psihiatrie ar trebui sa faca practica in scolile romanesti, pacienti vii (majoritatea, altii sunt atat de obositi ca nici nu mai are sens sa te chinui) la tot pasul. Ce pot sa mai zic, n-am chef de nimic, scoala sau alte rahaturi. Sa fiu al naibii daca nu-mi strang bani si plec intr-o vacanta pe o plaja exotica. De luni intregi am visul asta erotic. Culcat pe un sezlong pe plaja, o masuta cu gadgeturi/carti in stanga, o umbrela deasupra si eu lafait pe spate cu un cocktail in mana. Sa stau si sa stau.
Nimic nu mai iese cum vreau, cum pisici am ajuns sa depind de starea altora nu-mi dau seama. Vrei sa faci ceva, sa creezi ceva, si ai prins acel "momentum" specific starilor in care simti ca te desprinzi de ... lehamite, tocmai cand ai crezut ca in sfarsit ti-ai scos capul de sub rahat, destinul iti mai tranteste o lopata de porcarii in fata. Cu una-ti da, cu cealalta-ti ia. Si cred ca tocmai am devenit ceea ce uram tot timpul. Un obosit. Un scarbit, de tot. De LENE. Dar nu lene de aia ca nu-ti vine sa incepi un proiect sau sa te duci la munca. Nu, o lene de aia care te atinge in latura umana, care iti blocheaza caile de comunicare cu ceilalti. E suprasaturatie de sentimente, de trairi. Postmodernismul suge rau. Oboseste oamenii; azi la metrou am avut o scurta revelatie, de vreo 15 secunde (si nu vorbesc de momentul in care ea m-a ciupit de brat si m-am intors si am vazut-o surprins si am tampit pe loc, tacand incercand sa nu par prea surprins). E genul de revelatie stupida pe care incearca sa o transmita unele filme, un semnal de alarma pe care vor sa-l traga asupra directiei in care se indreapta societatea de zapaciti hipertensivi si fast-fooderisti (da, am licenta sa inventez cuvinte, e blogul meu) obositi de ritmul de alerta creat de corporatiile care urmaresc sa-si umple toate orificiile cu bani. Totul e BANI, alergi ca zapacitul sa prinzi autobuzul, te impiedici, iti rupi gatul, cazi peste gaina altuia, musti o bucata dintr-un stalp, iti mai pica si pantalonii, te mai injura soferii ca ai indraznit sa o iei printre masinile stationate la semafor, alta cuanta de "energie negativa" avandu-te ca tinta, pierzi un telefon de la iubita/mama/sora/catelul -adio voce familiara pentru urmatoarele 8 ore, te zapacesti la un loc de munca in care esti un SCLAV al banului; nu inveti nimic, nu progresezi - cum naiba sa spui ca ai PROMOVAT la serviciu cand ti se da un salariu mai mare - alergi si mai mult, mananci si mai multe saorme/fornetti/chipsuri/hamburgeri si alte fast-fooduri, iti ramane timp si mai putin sa faci prostiile care te fac fericit, care de fapt nu-s prostii.
Si vazand unde o sa ajung in cativa ani, pai sa nu-ti bagi ceva in tot ?
...constituie starea pe care o am de vreo 5 zile. Cum morti sa faci o carte si sa nu notezi paginile capitolelor in cuprins ?! Reforma in invatamant nu exista, e aceeasi forma, acelasi rahat in fiecare generatie, expandat prin noi tehnici. Studentii de la psihiatrie ar trebui sa faca practica in scolile romanesti, pacienti vii (majoritatea, altii sunt atat de obositi ca nici nu mai are sens sa te chinui) la tot pasul. Ce pot sa mai zic, n-am chef de nimic, scoala sau alte rahaturi. Sa fiu al naibii daca nu-mi strang bani si plec intr-o vacanta pe o plaja exotica. De luni intregi am visul asta erotic. Culcat pe un sezlong pe plaja, o masuta cu gadgeturi/carti in stanga, o umbrela deasupra si eu lafait pe spate cu un cocktail in mana. Sa stau si sa stau.
Nimic nu mai iese cum vreau, cum pisici am ajuns sa depind de starea altora nu-mi dau seama. Vrei sa faci ceva, sa creezi ceva, si ai prins acel "momentum" specific starilor in care simti ca te desprinzi de ... lehamite, tocmai cand ai crezut ca in sfarsit ti-ai scos capul de sub rahat, destinul iti mai tranteste o lopata de porcarii in fata. Cu una-ti da, cu cealalta-ti ia. Si cred ca tocmai am devenit ceea ce uram tot timpul. Un obosit. Un scarbit, de tot. De LENE. Dar nu lene de aia ca nu-ti vine sa incepi un proiect sau sa te duci la munca. Nu, o lene de aia care te atinge in latura umana, care iti blocheaza caile de comunicare cu ceilalti. E suprasaturatie de sentimente, de trairi. Postmodernismul suge rau. Oboseste oamenii; azi la metrou am avut o scurta revelatie, de vreo 15 secunde (si nu vorbesc de momentul in care ea m-a ciupit de brat si m-am intors si am vazut-o surprins si am tampit pe loc, tacand incercand sa nu par prea surprins). E genul de revelatie stupida pe care incearca sa o transmita unele filme, un semnal de alarma pe care vor sa-l traga asupra directiei in care se indreapta societatea de zapaciti hipertensivi si fast-fooderisti (da, am licenta sa inventez cuvinte, e blogul meu) obositi de ritmul de alerta creat de corporatiile care urmaresc sa-si umple toate orificiile cu bani. Totul e BANI, alergi ca zapacitul sa prinzi autobuzul, te impiedici, iti rupi gatul, cazi peste gaina altuia, musti o bucata dintr-un stalp, iti mai pica si pantalonii, te mai injura soferii ca ai indraznit sa o iei printre masinile stationate la semafor, alta cuanta de "energie negativa" avandu-te ca tinta, pierzi un telefon de la iubita/mama/sora/catelul -adio voce familiara pentru urmatoarele 8 ore, te zapacesti la un loc de munca in care esti un SCLAV al banului; nu inveti nimic, nu progresezi - cum naiba sa spui ca ai PROMOVAT la serviciu cand ti se da un salariu mai mare - alergi si mai mult, mananci si mai multe saorme/fornetti/chipsuri/hamburgeri si alte fast-fooduri, iti ramane timp si mai putin sa faci prostiile care te fac fericit, care de fapt nu-s prostii.
Si vazand unde o sa ajung in cativa ani, pai sa nu-ti bagi ceva in tot ?
